Pentru aluat:
- 100 g ciocolată alimentară;- 1 lămâie;
- 5 ouă;
- 150 g zahăr;
- 750 g brânză de vaci pasată;
- 100 g făină;
- 150 g smântână dulce;
- 20 g amidon alimentar;
- 2 linguri cacao.
Pentru umplutură:
- 600 g cireşe;- 1 plic jeleu roşu;
- 100 g frişcă;
- 1 lingură miez de nucă tocat grosier.
Mod de preparare:
Se toacă mărunt ciocolata, se topeşte pe o baie de apă fierbinte sau în cuptorul cu microunde, apoi se lasă la răcit. După ce s-a spălat lămâia se dă coaja pe răzătoare, iar jumătate se stoarce. Se preîncălzeşte cuptorul. Se separă albuşurile de gălbenuşuri. Se bat bine gălbenuşurile cu zahărul,
şi se adaugă treptat brânza. 
Se adaugă făina, 
ciocolata topită, 
coaja şi sucul de lămâie. Se bat bine separat smântâna şi albuşurile şi se adaugă treptat peste crema de brânză. Se cerne deasupra amidonul alimentar şi praful de cacao, apoi se amestecă folosind un tel. 
Se unge forma cu grăsime, se toarnă amestecul 
şi se introduce în cuptorul fierbinte pentru aproximativ 1 oră, până ce suprafaţa devine maronie. Se scoate şi se lasă în formă, la răcit. Cireşele se aşează pe tort. Se prepară jeleul conform instrucţiunilor, se toarnă peste cireşe şi se lasă la frigider, să se solidifice. La final se decorează tortul cu frişcă şi miez de nucă.
Pentru cremă se bate bine smântâna şi se amestecă cu brânza mascarpone 
şi restul ingredientelor. 
Pentru bezea se bat albuşurile cu zahărul pudră. După ce aluatul a stat 2 ore la rece se întinde pe forma de tartă şi se înţeapă cu o furculiţă, 
se introduce la cuptor aproximativ 10 minute. Se scoate aluatul şi se aşază merele 
introducându-l încă 15 minute la cuptor. După cele 15 minute se scoate şi se aşază compoziţia de bezea. Tarta se mai coace la cuptor până se rumeneşte puţin. 
Mod de preparare:
Fiecare felie de carne se împătureşte într-o felie de şuncă. 
Usturoiul şi ceapa se curăţă şi se toacă. Morcovii şi dovleceii se curăţă şi se taie în fâşii subţiri. 
Pasta de roşii se amestecă bine cu vinul. Ceapa se prăjeşte în ulei până când se moaie, apoi se adaugă usturoiul şi legumele şi se călesc un timp scurt. 
Peste acestea se adaugă amestecul de pastă de roşii cu vin, iar apoi se condimentează cu sare şi paprica. Se aşază fileurile pe patul de legume, 
se acoperă tigaia şi se lasă la foc mic timp de 15 minute. Se condimentează cu coajă de lămâie şi pătrunjel. Datorită învelişului crocant şi condimentat de şuncă, pieptul de pui devine fraged şi gustos. 
Vinuri albe5. ChardonnayDescriere: Dacă ai invitaţi la cină şi vrei să le serveşti vin alb, nu dai niciodată greş cu Chardonnay. Este unul dintre cele mai populare vinuri albe deoarece este un vin echilibrat. De la un Chardonnay te poţi aştepta la arome de mere sau pere, în plus faţă de vanilie şi unt.Merge cu: Chardonnay este cel mai popular în California, şi poate de aceea se asortează cel mai bine cu stilul de bucătărie californiană. Gândeşte-te la pui la grill, somon, scoici, sau avocado. Se asortează foarte bine şi cu mâncărurile franţuzeşti şi pastele cu cremă de sos.Sugestie: Salices Chardonnay 2004 se vinde la un preţ de 13 dolari sticla şi este un Chardonnay francez cu arome de piersică, măr, banană, sau miere. Este excelent cu pui la grătar.
Vinuri rose7. Vinurile roseDescriere: Aceste vinuri, după cum o sugerează şi numele, au culori ce merg mai mult spre roz. Culoarea lor vine dintr-un soi de struguri roşii. Există o tehnică specială cu ajutorul căreia se transferă din pigmentul strugurilor în vin, pentru a ieşi această culoare frumoasă. Aceste vinuri au devenit mai cunoscute în anii 80, când vinurile albe erau la putere, iar producătorii încercau să scape de surplusul de struguri roşii. Rezultatul au fost vinurile rose, care uneori sunt făcute din amestecuri de vin roşu cu vin alb - ştiţi însă cum se spune: nu încercaţi asta acasă.Aceste vinuri sunt în general uşoare şi dulceagi, cu toate că unele pot fi chiar foarte seci. Nume de asemenea vinuri: Blanc de Pinot Noir, Cabernet Blanc, White Zinfandel, Pinot Gris, sau Vin Gris.Merge cu: Aceste vinuri, fiind uşoare şi dulci, merg extraordinar de bine cu mâncărurile condimentate - bucătăria latină sau asiatică. Bineînţeles că nu este indicat să bei rose la un bol de chili.Sugestie: Henry of Pelham Rose se vinde cu circa 10 dolari sticla; este un rose canadian destul de uscat şi acid. Este un rose de vară, şi un partener excelent pentru somonul la grătar sau salata de fructe de mare.
Prin sacrificiul său, înfăptuit din prea multă dragoste de oameni, Iisus a şters hotarul dintre viaţă şi moarte, a trecut din moarte în viaţă, „cu viaţa pre moarte călcând”. Paştile nu este sărbătorit la începutul primăverii într-un mod cu totul întâmplător. Primăvara semnifică renaşterea naturii, sevele dătătoare de viaţă, iar Învierea lui Iisus face tocmai acest lucru: readuce speranţa, înalţă existenţa umană la un alt nivel spiritual, ca urmare a mântuirii de păcate.
Mod de preparare:
Scurtă istorie
Pe la anul 100 iCh., coloniile chinezeşti înfloreau în jurul peninsulei coreene, iar Sila, situată în sudul anticei Corei, se autodenumea cu mândrie “Mica Chină”. Coreea antică era de fapt divizată în trei regate: Koguryo în nord, Paekche şi Sila în Sud. Toate trei aveau o cultură avansată, o guvernare centralizată, curţi regale, nobilime şi sistem de clase sociale. Ţara s-a unificat abia după ce regatul Sila, ajutat de chinezi, a cucerit mai întâi Paekche şi apoi Koguryo. În această nouă ţară existau cinci capitale provinciale, administrate de un sistem sofisticat de funcţionari civili.În sec. XIII, hoardele mongole ale lui Genghis Han au ocupat ţara. Europenii şi-au făcut simţită prezenţa doar după jumătatea secolului XVII.În 1910 Japonia anexa Coreea, iar stăpânirea ei durează până la sfârşitul celui de-al doilea război mondial. Din China şi Japonia au adoptat coreenii principiul celor cinci gusturi – dulce, acru, iute, sărat şi amar - şi obiceiul tăierii în bucăţele mărunte a ingredientelor, înainte de a le găti. Versiunea coreeana a wok-ului, aşa numitul sot, este şi el o moştenire lăsată de chinezi, iar prezenţa mongolilor se face simţită în predilecţia coreenilor de a găti pe masă, în timp ce se serveşte mâncarea.
Cu cât ne aflăm mai în sudul peninsulei, mâncarea devine mai picantă, mai condimentată şi mai sărată. Ca un lucru deosebit pentru o ţară din Asia, carnea de vită este cea mai populară. Aceasta este o moştenire a influenţei mongole. Triburile mongole au emigrat mai întâi spre sud, venind din zona numită astăzi Manciuria, pentru jaf şi ucideri, dar abia în secolul XIII s-au decis mongolii să crească vite pe păşunile bogate ale insulei Cheju. Practica aceasta continuă şi astăzi. Acum, păşunile sunt împărţite aidoma fermelor în stil american, unele mari de 80.000 de hectare, iar vitele sunt mai ales din rasele occidentale Charolais, Aberdeen Angus şi Hereford, dar şi câteva rase locale.
Din cauza cantităţii mari de orez consumate zilnic, orăşenii preferă vasele electrice care gătesc perfect de fiecare dată şi pot menţine orezul la cald.
Coreenii sunt foarte ataşaţi de gătitul mâncării chiar pe masă, în timp ce se consumă alte feluri. Sunt folosite de obicei mici arzătoare alimentate cu butelii. Grătare de metal sunt folosite ca mâncarea să se gătească direct pe flacără.
Este un vas special de bronz, folosit la prepararea mâncării cu acelaşi nume. Vasul are un fel de horn central în care se pun cărbuni aprinşi ca să păstreze mâncarea caldă.
În Coreea, uleiul de susan se foloseşte şi la gătit, şi pe post de condiment. Este preparat din seminţe de susan prăjite, aşa că are o culoare de ambră şi un gust de nucă. Schimbă nu doar gustul şi aroma, ci şi culoarea mâncării. Se păstrează la loc răcoros şi întunecos.
Seminţele de susan se folosesc pe o scară atât de mare, încât se cumpără adesea în cantităţi mari, toamna, imediat după recoltare, când preţul lor este mai scăzut. Mici cantităţi de seminţe de susan se prăjesc într-o tigaie mare şi grea, fără grăsime, apoi se sfărâmă şi se amestecă cu sare. Se adaugă apoi la sosuri, marinate şi salate, ca şi la mâncărurile care se fierb înăbuşit. Seminţele de susan negru au un gust mai pronunţat decât cele de susan alb, uşor amărui. Ele se mai folosesc şi în bucătăriile japoneză şi chinezească.
Orezul coreean este o varietate cu bobul mediu spre scurt şi devine foarte lipicios după ce este gătit. Dacă nu-l găsiţi, se poate înlocui cu orez japonez.
Este un ingredient esenţial al bucătăriei coreene. Se comercializează sub trei forme: light, mediu şi dark. Versiunea light este cea mai subţire şi cea mai sărată.
Coreenii se pot lăuda cu cele mai multe varietăţi de ceapă verde, dar cele mai comune sunt mai mari decât ceapa verde occidentală.
- 500 g piept de pui tăiat fâşii;
Mod de preparare:
şi se lasă 1 minut până se înmoaie. Apoi se adaugă ardeiul şi jumătate din cantitatea de susan 
şi se amestecă continuu. Adăugaţi puiul 
şi prăjiţi până e bine făcută carnea. Se adaugă apoi sosul de soia şi restul de susan şi se mai lasă un minut la prăjit. Săraţi, piperaţi şi adăugaţi şi puţin chili. După ce opriţi focul adăugaţi ceapa verde 
şi serviţi cu orez sau 
tăiţei de orez. 
