duminică, 27 decembrie 2009

Tort cu cireşe şi ness

Ingrediente:
- 3 ouă;
- 100 g zahăr;
- 1 plic zahăr vanilat;
- 1 praf sare;
- 100 g făină;
- 40 g amidon alimentar;
- 1 praf de copt;
- ½ linguriţă scorţişoară;
- 1 lingură ness;
- 1 borcan (700 ml) cireşe;
- 750 g frişcă;

Preparare:
Se bat ouăle şi trei linguri cu apă rece. Apoi, se adaugă treptat zahărul, zahărul vanilat şi sare, amestecând continuu. Se amestecă făina cu amidonul alimentar, praful de copt şi scorţişoara, se trec prin sită şi se adaugă la compoziţia de ouă, împreună cu nessul. Aluatul se toarnă într-o formă demontabilă pentru torturi, tapetată cu hârtie cerată. Se introduce în cuptorul încins şi se coace aproximativ 20 de minute. Se desprinde aluatul din formă şi se lasă să se răcească. Se scurg cireşele. Se taie blatul de două ori pe orizontală. Partea de jos a tortului se umple cu jumătate din cantitatea de cireşe, apoi se unge cu ¼ din cantitatea de frişcă. Se aşază partea din mijloc a blatului deasupra şi se repetă procedeul. Se acoperă cu partea superioară a blatului. Apoi se unge tortul cu restul de frişcă. Se ornează cu ciocolată rasă, frişcă şi cireşe.

joi, 24 decembrie 2009

Fie ca magia sfintelor sărbători să vă călăuzească paşii pe drumul dragostei, iar îngeraşii Domnului să vă strecoare în suflet stropi de bunătate, picuri de iubire, lacrimi de fericire şi bucurii, iar viaţa să vă fie îndrumată pe cărarea fericirii şi a pioşeniei creştine! Sărbători fericite tuturor!

luni, 14 decembrie 2009

Prăjitură cu afine

Ingrediente:
- 700 g afine (borcan);
- 200 g brânză de vaci;
- 2 ouă;
- 6 linguri ulei;
- 150 g zahăr;
- 400 g făină;
- 1 plic praf de copt;
- un praf de sare;
- 2 plicuri zahăr vanilat;
- 1 gălbenuş;
- 2 linguri lapte;
- 1 lingură zahăr candel.

Mod de preparare:
Lăsaţi afinele să se scurgă. Amestecaţi brânza de vaci, ouăle, uleiul şi 100 g de zahăr. Adăugaţi făina, praful de copt şi sarea. Frământaţi coca cu mixerul, apoi întindeţi-o pe o suprafaţă plană şi presăraţi zahărul vanilat. Preîncălziţi cuptorul. Adăugaţi afinele pe toată suprafaţa aluatului şi rulaţi pe lungime. Tăiaţi melcişori de dimensiuni egale şi aşezaţi-i într-o formă unsă cu unt. Amestecaţi gălbenuşul cu laptele şi ungeţi prăjitura, apoi presăraţi deasupra restul de zahăr. Introduceţi forma la cuptor pentru aproximativ 60-70 de minute. Lăsaţi prăjitura să se răcească şi presăraţi zahăr candel.

luni, 7 decembrie 2009

Istoria vinului

Vinul este una dintre primele creaţii ale umanităţii; cultura viţei de vie şi a vinului se interferează cu istoria omenirii de aproape 7000 de ani. Acestora li se datorează şi descoperirea primelor reacţii chimice, fermentarea şi oxidarea. Strugurele este singurul fruct cu un conţinut bogat de zahăr şi suc abundent care are tendinţa naturală de a fermenta.
Arheologii apreciază că la început viţa de vie a fost "sălbatică", cultivarea ei a fost făcută cu aproape 7000 de ani în urmă, iniţial în Caucaz, apoi, în partea dintre Turcia, Georgia şi Armenia de astăzi. Din contră, alţi specialişti apreciază că viţa de vie a apărut acum 9000 de ani Î.Hr., în Asia Mică. Nu se ştie exact ce şi cum.
Descoperirile arheologice atestă originea viţei de vie şi a vinului în marile culturi ale Greciei şi Romei, în vechiul Egipt au fost identificate înscrieri pe ulcioare, care menţionau anul, via şi producătorul, adică elementele unei prime etichete.
Se ştie că, pentru prima oară, babilonienii au promulgat legi prin care au reglementat modul de exploatare al unui "boutique" de vinuri.
Din totdeauna vinul a fost prezent la sărbători, la ceremonii religioase, ca medicament şi/sau antiseptic şi, nu în ultimul rând, ca aliment furnizor de elemente nutritive. Atenţia şi importanţa ce au fost acordate vinului de-a lungul timpurilor a fost marcată şi de zeii vinului şi viei cum ar fi: Dionysos la greci, Bachus la romani, Gestin, Pa-gestin-dug şi Nin-kasi (dama fructului care îmbată) la sumerieni şi chiar Hristos care a spus "eu sunt adevărata viţă de vie".
Cele mai vechi regiuni viticole cunoscute sunt cele ale Mediteranei antice. Egipteni, sumerieni şi romanii au dat la vremea respectivă un nume viilor lor şi au discutat pentru a cunoaşte care sunt cele mai bune podgorii. Biblia menţionează că ţara Canaan (Fenicia şi Siria) era celebră pentru vinul său. Vechiul testament face numeroase referiri la viţa de vie. Romanii au definit cu grijă cele mai bune podgorii italiene: Falerne - la sud de Roma, Domeniul lui Faustus era apreciat pentru cele mai bune vinuri la vremea respectivă. Urmau vinurile de Alba cultivate pe colinele Albani de astăzi. Pompei era cunoscut ca un mare port vinicol al Italiei romane.
Romanii apreciau în mod deosebit vinurile din acea vreme, provenite din Spania, Grecia, Franţa, precum şi pe cele de pe valea Rinului şi din regiunile dunărene.
În evul mediu, când Europa a ieşit din vremurile "tulburi", mănăstirile şi catedralele deţineau în jurul lor importante suprafeţe cu viţă de vie, pe care călugării au continuat să le amelioreze, au selecţionat cele mai bune plante, au experimentat tăierea, au studiat solul, au ales amplasamente ferite de îngheţ pe care să se producă struguri bine copţi, ceea ce le-a permis să producă cantităţi de vin, nu numai pentru ritualul religios ci şi pentru vânzare. Extinderea suprafeţelor cu viţă de vie a dus nemijlocit la sporirea cantităţilor de vin produse şi implicit la înflorirea comerţului cu vinuri şi apariţia unor drumuri comerciale şi flote ale vinului.
Tot în evul mediu, vinul nu era pentru om un produs de lux, ci o necesitate, mai ales în acele vremuri când apa nu era potabilă, adesea impură, periculoasă, în acest context, vinul se amesteca cu apă pentru a deveni potabilă, ceea ce îi conferea vinului şi rolul de antiseptic în medicina rudimentară a epocii.
Spre sfârşitul secolului al XVH-lea apare cererea pentru vinurile bune sub aspect calitativ şi al prezentării estetice, adică ceea ce cunoaştem astăzi sub denumirea de vinuri de "calitate" (grand vins).
Pentru a răspunde acestor cerinţe, în jurul anilor 1660, Arnaud de Pontac, preşedintele parlamentului din Bordeaux, demarează cercetările pentru a produce noile tipuri de vinuri, de calitate, la preţuri evident mai ridicate, prin metode devenite cu timpul curente, dar cu o selecţie mai atentă, vinificare riguroasă, învechire în pivniţă şi un randament mai mic.
Cu toate acestea, în anul 1860 apare în Franţa flagelul "filoxerei" care distruge majoritatea viilor din Europa. Soluţia de remediere se găseşte după aproape 40 de ani, când se grefează soiurile de viţă de vie pe port-altoi american imuni la filoxeră. Acestei tragedii i se mai adaugă apariţia a două boli, oidium şi mildiou, boală parazitară specifică la viţa de vie, cartofi şi alte plante.
La începutul secolului al XX-lea cultura viţei de vie cunoaşte un nou avânt, consumul de vin din Europa înregistrează creşteri importante, mai ales după primul şi cel de al doilea război mondial, când vinurile provenite din Orient şi Africa de Nord sunt de calitate foarte modestă, în aceeaşi perioada cultura viţei de vie se extinde considerabil în ţările din "lumea nouă": coasta de vest a Statelor Unite, Australia, Africa de Sud şi NouaZeelandă.
Situaţia creată după filoxeră şi criza de după cel de al doilea război mondial au impus căutarea unor soluţii pentru adoptarea unei legislaţii vini-viticole coerente, privind cultura viţei de vie, producerea şi învechirea vinului, comercializarea acestuia şi în mod deosebit pentru combaterea fraudei, în sensul înlăturării şi combaterii practicilor nepermise, respectiv vânzarea vinurilor ordinare ca vinuri de calitate, de marca.
În acest context, ştiinţa a început să joace un rol important prin realizarea unor programe de cercetare privind cultura viţei de vie, vinificarea, fermentarea şi învechirea vinurilor în pivniţă, ceea ce a favorizat controlul asupra randamentului şi a calităţii vinurilor. Toate acestea au făcut, ca în paralel, consumul vinului să devină în toată lumea un fenomen la modă.
La sfârşitul secolului XX se constată prezenţa pe piaţa mondială a vinurilor de calitate produse atât de ţările europene cu veche tradiţie cât şi de noile ţări producătoare de vinuri, în detrimentul vinurile de calitate modestă, cu preţuri scăzute.
Preţul vinului şi cantităţile produse au cunoscut fluctuaţii majore de-a lungul istoriei, în funcţie de cerere şi ofertă, în general, vinurile de calitate au avut preţuri constante, cu o uşoară tendinţă de creştere, faţă de vinurile ordinare care au avut preţuri fluctuante.
Alegerea vinurilor, deşi în final este o chestiune de gust, se face de consumatorul de vin, dintr-o gamă sortimentală foarte variată, cu provenienţă din toate ţările lumii. De aceea, amatorul de vin trebuie să ştie, în funcţie de vinul pe care-l doreşte, să citească şi să interpreteze corect informaţiile furnizate de eticheta de pe sticlă, mai ales atunci când este vorba de o ofertă de calitate pentru o anumită ocazie sau de o ofertă obişnuită, zilnică. Raportul calitate / preţ trebuie avut întotdeauna în vedere la alegerea unui vin. Nu trebuie neglijate informaţiile referitoare la originea vinului, felul vinului, soiul de struguri din care este obţinut, tehnologia de vinificare, vârsta şi principalele caracteristici prezentate şi identificate prin degustare.

Buritos cu pui

Ingrediente
- 2 cepe;
- 2 căţei de usturoi;
- 2 ardei graşi;
- 2 ardei iuţi;
- 4 roşii;
- 50 ml ulei;
- 100 g fasole roşie;
- 250 ml suc de roşii;
- 500 g piept de pui;
- chimen, oregano, coriandru, sare, piper;
- pentru foaia de tortillas: 150 g făină, 2 ouă, 250 ml lapte, 200 ml apă minerală, sare, piper, chimen.

Preparare:
Se taie ceapa cuburi mai mari şi se căleşte în ulei încins. Se adaugă ardeii graşi şi ardeii iuţi tăiaţi mărunt. Se călesc împreună. Se adaugă apoi fasolea şi carnea de pui, fierte în prealabil, curăţată de pe oase şi tăiată. Roşiile se curăţă de pieliţe şi seminţe, se taie cubuleţe şi se adaugă peste compoziţie împreună cu sucul de roşii. Se lasă să fiarbă împreună 10 minute, apoi se adaugă sare, piper şi restul condimentelor. Se fierbe până scade bine. Separat, se prepară un aluat mai gros de clătite, care se coc în ulei încins. Foile de tortillas se umplu cu compoziţia de buritos. Se servesc fierbinţi cu legume mexicane alături.

miercuri, 2 decembrie 2009

Negrese gustoase

Ingrediente:
- 250 g unt moale;
- 200 g zahăr brun;
- 5 ouă;
- 250 făină integrală;
- 200 g migdale măcinate;
- 5 linguri suc de mere;
- 50 g cacao;
- ½ linguriţă scorţişoară;
- 1 plic zahăr vanilat;
- 1 plic praf de copt;
- 50 g miez de nucă tocat.

Mod de preparare:
Se preîncălzeşte cuptorul. Se bate bine untul cu zahărul, se înglobează pe rând ouăle, apoi se bate în continuare până când se dizolvă zahărul aproape complet. Se înglobează făina, migdalele măcinate, sucul de mere, praful de cacao, scorţişoara, zahărul vanilat şi praful de copt. Se unge tava cu unt şi se întinde aluatul. Se presară deasupra miezul de nucă tocat. Se introduce tava în cuptorul fierbinte şi se coace aproximativ 30 de minute.