Postări
Vinul este una dintre primele creaţii ale umanităţii; cultura viţei de vie şi a vinului se interferează cu istoria omenirii de aproape 7000 de ani. Acestora li se datorează şi descoperirea primelor reacţii chimice, fermentarea şi oxidarea. Strugurele este singurul fruct cu un conţinut bogat de zahăr şi suc abundent care are tendinţa naturală de a fermenta.
Arheologii apreciază că la început viţa de vie a fost "sălbatică", cultivarea ei a fost făcută cu aproape 7000 de ani în urmă, iniţial în Caucaz, apoi, în partea dintre Turcia, Georgia şi Armenia de astăzi. Din contră, alţi specialişti apreciază că viţa de vie a apărut acum 9000 de ani Î.Hr., în Asia Mică. Nu se ştie exact ce şi cum.
Descoperirile arheologice atestă originea viţei de vie şi a vinului în marile culturi ale Greciei şi Romei, în vechiul Egipt au fost identificate înscrieri pe ulcioare, care menţionau anul, via şi producătorul, adică elementele unei prime etichete.
Se ştie că, pentru prima oară, babilonienii au promulgat legi prin care au reglementat modul de exploatare al unui "boutique" de vinuri.
Din totdeauna vinul a fost prezent la sărbători, la ceremonii religioase, ca medicament şi/sau antiseptic şi, nu în ultimul rând, ca aliment furnizor de elemente nutritive. Atenţia şi importanţa ce au fost acordate vinului de-a lungul timpurilor a fost marcată şi de zeii vinului şi viei cum ar fi: Dionysos la greci, Bachus la romani, Gestin, Pa-gestin-dug şi Nin-kasi (dama fructului care îmbată) la sumerieni şi chiar Hristos care a spus "eu sunt adevărata viţă de vie".
Cele mai vechi regiuni viticole cunoscute sunt cele ale Mediteranei antice. Egipteni, sumerieni şi romanii au dat la vremea respectivă un nume viilor lor şi au discutat pentru a cunoaşte care sunt cele mai bune podgorii. Biblia menţionează că ţara Canaan (Fenicia şi Siria) era celebră pentru vinul său. Vechiul testament face numeroase referiri la viţa de vie. Romanii au definit cu grijă cele mai bune podgorii italiene: Falerne - la sud de Roma, Domeniul lui Faustus era apreciat pentru cele mai bune vinuri la vremea respectivă. Urmau vinurile de Alba cultivate pe colinele Albani de astăzi. Pompei era cunoscut ca un mare port vinicol al Italiei romane.
Romanii apreciau în mod deosebit vinurile din acea vreme, provenite din Spania, Grecia, Franţa, precum şi pe cele de pe valea Rinului şi din regiunile dunărene.
În evul mediu, când Europa a ieşit din vremurile "tulburi", mănăstirile şi catedralele deţineau în jurul lor importante suprafeţe cu viţă de vie, pe care călugării au continuat să le amelioreze, au selecţionat cele mai bune plante, au experimentat tăierea, au studiat solul, au ales amplasamente ferite de îngheţ pe care să se producă struguri bine copţi, ceea ce le-a permis să producă cantităţi de vin, nu numai pentru ritualul religios ci şi pentru vânzare. Extinderea suprafeţelor cu viţă de vie a dus nemijlocit la sporirea cantităţilor de vin produse şi implicit la înflorirea comerţului cu vinuri şi apariţia unor drumuri comerciale şi flote ale vinului.
Tot în evul mediu, vinul nu era pentru om un produs de lux, ci o necesitate, mai ales în acele vremuri când apa nu era potabilă, adesea impură, periculoasă, în acest context, vinul se amesteca cu apă pentru a deveni potabilă, ceea ce îi conferea vinului şi rolul de antiseptic în medicina rudimentară a epocii.
Spre sfârşitul secolului al XVH-lea apare cererea pentru vinurile bune sub aspect calitativ şi al prezentării estetice, adică ceea ce cunoaştem astăzi sub denumirea de vinuri de "calitate" (grand vins).
Pentru a răspunde acestor cerinţe, în jurul anilor 1660, Arnaud de Pontac, preşedintele parlamentului din Bordeaux, demarează cercetările pentru a produce noile tipuri de vinuri, de calitate, la preţuri evident mai ridicate, prin metode devenite cu timpul curente, dar cu o selecţie mai atentă, vinificare riguroasă, învechire în pivniţă şi un randament mai mic.
Cu toate acestea, în anul 1860 apare în Franţa flagelul "filoxerei" care distruge majoritatea viilor din Europa. Soluţia de remediere se găseşte după aproape 40 de ani, când se grefează soiurile de viţă de vie pe port-altoi american imuni la filoxeră. Acestei tragedii i se mai adaugă apariţia a două boli, oidium şi mildiou, boală parazitară specifică la viţa de vie, cartofi şi alte plante.
La începutul secolului al XX-lea cultura viţei de vie cunoaşte un nou avânt, consumul de vin din Europa înregistrează creşteri importante, mai ales după primul şi cel de al doilea război mondial, când vinurile provenite din Orient şi Africa de Nord sunt de calitate foarte modestă, în aceeaşi perioada cultura viţei de vie se extinde considerabil în ţările din "lumea nouă": coasta de vest a Statelor Unite, Australia, Africa de Sud şi NouaZeelandă.
Situaţia creată după filoxeră şi criza de după cel de al doilea război mondial au impus căutarea unor soluţii pentru adoptarea unei legislaţii vini-viticole coerente, privind cultura viţei de vie, producerea şi învechirea vinului, comercializarea acestuia şi în mod deosebit pentru combaterea fraudei, în sensul înlăturării şi combaterii practicilor nepermise, respectiv vânzarea vinurilor ordinare ca vinuri de calitate, de marca.
În acest context, ştiinţa a început să joace un rol important prin realizarea unor programe de cercetare privind cultura viţei de vie, vinificarea, fermentarea şi învechirea vinurilor în pivniţă, ceea ce a favorizat controlul asupra randamentului şi a calităţii vinurilor. Toate acestea au făcut, ca în paralel, consumul vinului să devină în toată lumea un fenomen la modă.
La sfârşitul secolului XX se constată prezenţa pe piaţa mondială a vinurilor de calitate produse atât de ţările europene cu veche tradiţie cât şi de noile ţări producătoare de vinuri, în detrimentul vinurile de calitate modestă, cu preţuri scăzute.
Preţul vinului şi cantităţile produse au cunoscut fluctuaţii majore de-a lungul istoriei, în funcţie de cerere şi ofertă, în general, vinurile de calitate au avut preţuri constante, cu o uşoară tendinţă de creştere, faţă de vinurile ordinare care au avut preţuri fluctuante.
Alegerea vinurilor, deşi în final este o chestiune de gust, se face de consumatorul de vin, dintr-o gamă sortimentală foarte variată, cu provenienţă din toate ţările lumii. De aceea, amatorul de vin trebuie să ştie, în funcţie de vinul pe care-l doreşte, să citească şi să interpreteze corect informaţiile furnizate de eticheta de pe sticlă, mai ales atunci când este vorba de o ofertă de calitate pentru o anumită ocazie sau de o ofertă obişnuită, zilnică. Raportul calitate / preţ trebuie avut întotdeauna în vedere la alegerea unui vin. Nu trebuie neglijate informaţiile referitoare la originea vinului, felul vinului, soiul de struguri din care este obţinut, tehnologia de vinificare, vârsta şi principalele caracteristici prezentate şi identificate prin degustare.
acum 1 oră
Ingrediente
Se călesc împreună. Se adaugă apoi fasolea şi carnea de pui, 
fierte în prealabil, curăţată de pe oase şi tăiată. Roşiile se curăţă de pieliţe şi seminţe, se taie cubuleţe şi se adaugă peste compoziţie împreună cu sucul de roşii. 
Se lasă să fiarbă împreună 10 minute, apoi se adaugă sare, piper şi restul condimentelor. Se fierbe până scade bine. Separat, se prepară un aluat mai gros de clătite, 
care se coc în ulei încins. Foile de tortillas se umplu cu compoziţia de buritos. Se servesc fierbinţi cu legume mexicane alături. 
Ingrediente:
se înglobează pe rând ouăle, 
apoi se bate în continuare până când se dizolvă zahărul aproape complet. Se înglobează făina, migdalele măcinate, sucul de mere, praful de cacao, scorţişoara, zahărul vanilat şi praful de copt. 
Se unge tava cu unt şi se întinde aluatul. Se presară deasupra miezul de nucă tocat. Se introduce tava în cuptorul fierbinte şi se coace aproximativ 30 de minute. 
Ingrediente:
Aceasta se lasă la frigider timp de aproximativ 30 de minute. Se spală dovleceii, se curăţă şi se toacă în cubuleţe, apoi se prăjeşte într-o tigaie, în ulei, amestecând continuu, până devine maroniu. 
Se preîncălzeşte cuptorul. Se taie brânza de oaie în cubuleţe mici şi se adaugă peste dovlecel. 
Se spală busuiocul, se zvântă, frunzele se toacă mărunt 
şi se presară deasupra dovlecelului. 
Se curăţă usturoiul, se pisează şi se adaugă şi el. Se condimentează cu sare şi piper, apoi se întinde peste aluat. 
Se bate bine smântâna cu ouăle şi se condimentează cu sare şi piper. 
Se toarnă deasupra plăcintei şi se coace în cuptorul fierbinte timp de aproximativ 45 de minute, până când suprafaţa devine maronie. 
Ingrediente:
Se adaugă miezul de nucă, zahărul vanilat, scorţişoara, cuişoarele, nucşoara, ienibaharul şi sarea 
şi se amestecă bine. Se amestecă cele două tipuri de făină cu praful de copt şi se încorporează treptat în aluat. Se adaugă esenţa de rom şi iaurtul. Se preîncălzeşte cuptorul. Se unge tava cu unt, se toarnă aluatul în tavă şi se netezeşte suprafaţa. Se introduce în cuptorul fierbinte şi se coace aproximativ 30 de minute. Pentru glazură se amestecă toate ingredientele, după ce s-au omogenizat se întinde deasupra, iar peste se presară miezul de nucă. 
Ingrediente (pentru două pizza):
Ciupercile se curăţă şi se feliază. 
Cârnăciorii se taie feliuţe subţiri pe diagonală. 
Şunca se feliază şi se taie julien. 
Pentru a forma sosul, se amestecă toate ingredientele şi se omogenizează. 
Se ia jumătate din aluat, se formează o chiflă şi se întinde pe planşetă până ajunge la grosimea de 6-7 mm, după care se pune într-o tavă. Pe blatul de pizza se întinde sosul de roşii, 
se presară caşcaval, ciupercile şi şunca. 
Deasupra se pun cârnăciorii şi măslinele. 
Se stropeşte cu ulei, se presară cu oregano, apoi se introduce în cuptorul încins, pentru 7-8 minute. 
Ingrediente:
Gelatina se dizolvă în amestecul de lapte, apoi se lasă puţin la răcit. Se separă albuşurile de gălbenuşuri. Se amestecă gălbenuşurile cu zahărul pudră şi zahărul vanilat, 
apoi se fierbe pe o baie de apă, amestecând continuu, până ce compoziţia devine cremoasă. 
Se adaugă treptat laptele cu gelatina, se amestecă bine, apoi se lasă la răcit 30 de minute. Se bat bine separat albuşurile 
şi smântâna, apoi se înglobează treptat în crema de cafea. 
Se toarnă crema într-o formă, se acoperă şi se lasă la frigider timp de 6 ore. 
Ingrediente:
Se toarnă totul peste făină şi se amestecă până când rezultă un aluat potrivit de tare. 
Se acoperă cu un şervet de bucătărie şi se lasă să dospească 30 de minute. Brânza se amestecă bine cu restul de zahăr, esenţa de lămâie rămasă şi grişul. Se adaugă coaja de lămâie, ouăle şi stafidele înmuiate. Se amestecă totul 
până când rezultă o cremă pufoasă. Se întinde o foaie din aluat, se unge cu crema de brânză 
şi se rulează. Se taie în rondele egale, 
se aşază una lângă alta într-o tavă unsă cu restul de unt şi se introduce tava în cuptor.
Ingrediente:
şi se pasează foarte bine. Asezonaţi cu sare şi piper. Încălziţi o tigaie la foc mediu. Puneţi ulei în tigaia încinsă, apoi adăugaţi carnea. Condimentaţi cu sare şi piper. Rumeniţi şi fărâmiţaţi carnea timp de 3-4 minute. Puneţi peste carne morcovul, curăţat şi tocat, şi ceapa tocată. 
Se călesc împreună cu carnea 5 minute, amestecând frecvent. Într-o altă oală, la foc potrivit, amestecaţi untul cu făina şi lăsaţi-le timp de 2 minute pe foc. Încorporaţi supa, vinul şi sosul Worcestershire. Lăsaţi sosul să se îngroaşe 1 minut. 
Turnaţi sosul peste carne şi legume, apoi adăugaţi mazărea. 
Puneţi compoziţia într-un vas termorezistent şi adăugaţi compoziţia de cartofi. Presăraţi boiaua, 
apoi gratinaţi în cuptor până când cartofii s-au rumenit. 
Ingrediente:
Se presară făina amestecată cu praful de copt şi sarea. Se adaugă şi seminţele de chimen. Se frământă până când rezultă un aluat potrivit de tare. 
Se acoperă cu folie alimentară şi se introduce la frigider pentru 30 de minute. Se întinde o foaie mai groasă, se decupează cu o formă şi se aşază într-o tavă tapetată cu hârtie de copt. 
Se coc timp de 15-20 de minute la foc mediu.
Îl ofer şi eu mai departe pentru:
Ingrediente:
Se modelează un gogoloi, se împachetează în folie de plastic şi se lasă timp de 30 de minute la frigider. Se preîncălzeşte cuptorul. Pentru umplutură se separă albuşurile de gălbenuşuri. Se bat bine gălbenuşurile cu smântâna pentru gătit, zahărul şi zahărul vanilat. Albuşurile şi smântâna dulce se bat bine separat, 
apoi se înglobează cu grijă în amestec, alături de cocosul ras 
şi coaja de lămâie. Se întinde aluatul în tavă astfel încât să se răsfrângă puţin pe margine. 
Se întinde uniform umplutura. Se introduce în cuptorul fierbinte şi se coace 25-30 de minute, până ce suprafaţa devine maronie, apoi se lasă la răcit în tavă. Se ornează cu glazură de ciocolată. 
Ingrediente:
apoi se toarnă totul într-un vas termorezistent. Se preîncălzeşte cuptorul. Se frământă bine făina cu mălaiul şi untul sfărâmat, 
un praf de sare şi 2-3 linguri de apă rece. Se modelează un gogoloi, apoi se întinde până se obţine o foaie subţire. Se pune aluatul peste amestecul din vas, se unge cu gălbenuşul bătut, se introduce la cuptor şi se coace 30-35 de minute. 
Ingrediente:
Se înfăşoară în folie şi se dă la frigider 60 de minute. Se decojesc perele şi se lasă codiţele. 
Se curăţă însă de căsuţele sâmburilor. Într-o oală se dă în clocot zahărul în 125 ml apă; se adaugă perele şi se acoperă vasul; se lasă să fiarbă la foc moale cca. 6 minute. Se scot şi se lasă să se scurgă. Se încinge cuptorul. Se întinde o foaie de aluat pe planşeta tapetată cu făină şi se îmbracă în această foaie o formă de tartă unsă. 
Pentru umplutură se separă ouăle. Se bat albuşurile. Gălbenuşurile se bat cu mierea; se adaugă migdalele şi făina, 
apoi se înglobează încet albuşurile bătute. 
Se repartizează această compoziţie pe blat 
şi se aşează deasupra perele, vertical, încrustându-le puţin. 
Se presară fulgi de migdale şi se coace tarta la cuptor 55 de minute. 
Ingrediente:
Se şterg bine feliile de carne. 
Se prăjeşte carnea în ulei, la foc puternic, pe ambele părţi câte 1 minut, apoi la foc mediu, încă 4 minute pe fiecare parte. Se scoate carnea şi se condimentează cu sare şi piper. Se prăjesc uşor usturoiul şi castraveciorii în zeama lăsată, 
se adaugă boia şi vinul şi se dă în clocot, amestecând continuu. Se condimentează cu muştar şi oţet, sare, 
iar sosul se toarnă peste carne înainte de servire. 
Ingrediente:
şi se lasă acoperit, într-un loc răcoros, timp de 1 oră. Se preîncălzeşte cuptorul. Se toacă mărunt miezul de nucă. Se încălzeşte gemul şi 3 linguri de lichior, 
la foc mic, amestecând continuu, apoi se întinde peste aluat. 
Se topeşte untul alături de smântână şi lichiorul rămas. 
Se adaugă nuca 
şi se întinde peste aluat. 
Se introduce în cuptorul fierbinte şi se coace 15-20 de minute.
Ingrediente:
Se adaugă ardeiul şi se călesc un pic. 
Se adaugă supa de carne şi se fierbe la foc mic 5 minute. Se adaugă roşiile, sarea, piperul şi oregano, după care se mai fierbe 15 minute. Se curăţă usturoiul, iar pătrunjelul spălat se toacă mărunt. Restul de ceapă se prăjeşte într-o lingură de ulei. Se adaugă căţelul de usturoi tocat şi se mai prăjeşte un timp. Se adaugă peste carnea tocată amestecul de ceapă cu usturoi, jumătate din pătrunjel şi ouăle cu pesmetul, iar apoi se condimentează cu sare, piper şi boia dulce. 
Din amestecul obţinut se formează chifteluţe şi se prăjesc până devin de un auriu uniform. 
Restul de pătrunjel se presară peste legume. Chifteluţele se servesc aşezate pe patul de legume.