Semnificaţia Paştilor

De cele mai multe ori, explicaţia etimologică a unui termen aduce lumină asupra fenomenului studiat. Din acest punct de vedere, termenul „paşti” provine din latinescul „pascua” sau din grecescul „paskha”. La origine, acestea din urmă aveau o rădăcină comună, cuvântul ebraic „pesah”, ce însemna: „trecere”. În religia iudaică, Paştile era sărbătorit în amintirea trecerii poporului evreu peste Marea Roşie şi eliberarea lui de sub robia egipteană. Interesant este că această „trecere” a fost săvârşită într-un mod miraculos, prin intervenţia divină, Moise despicând apele mării în două, lăsând loc de trecere pentru poporul ales. Tot Moise a fost cel care a instituit obiceiul rememorării anuale a acestui eveniment, ocazie cu care, pentru a-i mulţumii lui Dumnezeu, evreii sacrificau câte un miel tânăr, considerat pur, şi îl mâncau cu pâine din aluat nedospit sau azimă. Acest eveniment era sărbătorit, în fiecare an, la data de 14 Nisan (aprilie), fiind prima zi cu lună plină după echinocţiul de primăvară. Pentru creştini, se poate vorbi tot de o „trecere”, dar aflată la un alt nivel. Prin sacrificiul său, înfăptuit din prea multă dragoste de oameni, Iisus a şters hotarul dintre viaţă şi moarte, a trecut din moarte în viaţă, „cu viaţa pre moarte călcând”. Paştile nu este sărbătorit la începutul primăverii într-un mod cu totul întâmplător. Primăvara semnifică renaşterea naturii, sevele dătătoare de viaţă, iar Învierea lui Iisus face tocmai acest lucru: readuce speranţa, înalţă existenţa umană la un alt nivel spiritual, ca urmare a mântuirii de păcate.

Sursa: Simona Lazăr, Simona Chiriac – Reţete de Paşti