VINUL ALB

Nu există masă mai deosebită, petrecere sau eveniment special de la care să lipsească băutura, cea care dă savoare mâncării şi încântă simţurile, la fel cum nu există meniu complet, rafinat , din care să lipsească vinul. Indiferent dacă este alb, roşu, sau rose, pentru ca vinul să-şi etaleze toate însuşirile şi să fie apreciat cum se cuvine, trebuie pregătit şi servit respectând o serie de reguli referitoare la temperatura optimă, debuşonare, decantare (dacă este cazul), folosirea anumitor pahare, etc. Ca regulă generală, vinurile se servesc în sticle, care se deschid întotdeauna la masă, în momentul turnării în pahare.
Când se beau vinuri albe?! Aperitivele, moluştele, racii, stridiile, melcii, fructele de mare, ficatul de raţă sau de gâscă, pastele, sosurile albe se servesc cu vin alb sec. legumele şi specialităţile picante se servesc tot cu vin alb, dar mai uşor. Peştele şi carnea de pui se servesc cu vin alb sec sau demisec. Carnea de pasăre de vânat are nevoie de un vin elegant şi fin. una din cele mai reuşite combinaţii este cea de brânzeturi cu vin. Brânza proaspătă sau cea topită se servesc alături de un vin alb dulce, aromat, iar brânza de capră şi brânza de burduf merg cu vin alb sec. la desertul dulce, prăjituri sau fructe şi la brânzeturile fine, se poate servi alături un vin alb dulce sau vin alb vechi, de vinotecă. Tipuri de vinuri: ţinând cont de conţinutul de zahăr, vinurile se diferenţiază astfel: seci (până la 4g zahăr/litru), demiseci (între 4 şi 12g zahăr/litru), demidulci (între 12 şi 50g zahăr/litru), dulci (peste 50g zahăr/litru). Conţinutul de zahăr al vinului depinde de conţinutul de zahăr al strugurilor din recolta respectivă, lucru ce poate varia de la un an la altul, în funcţie de condiţiile climatice şi de tehnologia folosită. Culoarea vinului: la vinurile albe noi, culoarea poate fi: verde gălbui, galben-verzui (Aligote, Ferească regală), galben-pai (Grasă, Muscat Ottonel), iar la cele învechite culorile devin mai intense: galben-auriu, galben-portocaliu, chihlimbariu (Tămâioasă românească, Grasă de Cotnari). Învechirea vinurilor albe în butoaie duce la obţinerea unor nuanţe gălbui, iar aciditatea mai scăzută duce la obţinerea unor nuanţe aurii. Culoarea brun-gălbuie sau alb cenuşie pune în evidenţă semne de îmbolnăvire a vinului rezultate în urma contactului îndelungat cu aerul sau cu temperaturi ridicate, de peste 10-120C.
Temperatura de servire: o temperatură optimă de servire permite buchetului vinului să degajeze cu maximum de intensitate. Ca regulă generală, cu cât un vin este mai dulce, cu atât el trebuie servit mai rece, iar vinurile mai tinere se servesc întotdeauna mai reci decât cele vechi. Nu trebuie uitat faptul că în timpul servirii, vinul se încălzeşte destul de repede în pahar. Astfel un vin servit la 80C într-o cameră cu temperatura de 180C, va ajunge la 10-120C după cel puţin 10 minute. Vinurile albe seci sunt întotdeauna servite fiind preventiv răcite. Temperatura optimă de servire a acestora este de circa 8-120C. Vinurile albe demidulce sunt servite la o temperatură de 6-80C. Vinurile albe mai extractive (corpolente), catifelate suportă temperaturi de 13-140C. Pentru răcire nu este indicată introducerea cuburilor de gheaţă în vinul din pahar.
Servire-pahare: fiecare tip de vin are nevoie de un anumit pahar, pentru a-i scoate în evidenţă buchetul distinctiv. Pentru vinul alb, se vor folosi pahare uşor mai mici, cu o cupă mai largă, pentru a reţine buchetul. Paharul trebuie să se îngusteze adecvat spre vârf astfel încât să captureze buchetul., permiţând totuşi lichidului să fie sorbit cu uşurinţă. Piciorul paharului trebuie să fie suficient de lung pentru ca mâna să nu atingă bolul, ceea ce ar putea afecta temperatura vinului, şi ca atare buchetul lui. Vinul alb are proprietăţi antiinflamatorii.Vinul alb conţine substanţe cu efect antiinflamator, mai ales dacă după zdrobirea boabelor de struguri, coaja a fost lăsată să fermenteze 18 ore alături de pulpa fructului. Date au fost prezentate de o echipă de specialişti din Israel, care au încercat să îmbunătăţească proprietăţile vinului alb, în contextul în care vinul roşu este cel care deţine cele mai multe recomandări. Cercetătorii au constatat că la ambele soiuri de vin, calităţile se regăsesc în coaja boabelor de struguri, însă vinul alb este obţinut, de cele mai multe ori, prin separarea acesteia de miezul fructului.
Astfel, schimbarea modului de preparare a acestei băuturi o poate îmbunătăţi substanţial, după numai 18 ore de fermentare. Singurul dezavantaj este că soiurile astfel preparate sunt mai duci decât celelalte, fiind recomandate la desert, şi nu în timpul meselor principale. Alte proprietăţi pe care le are vinul alb sunt cele antioxidante, cu rol de refacere a ţesuturilor şi celulelor, precum şi protejarea de radicalii liberi.