Datând de mai mult de 1000 de ani, istoria cafelei este la fel de bogată ca însăşi cafeaua.
La început cafeaua era consumată ca aliment şi nu ca băutură. Triburile est-africane măcinau boabele crude de cafea şi prin amestecarea cu grăsime animală obţineau o pastă pe care o modelau sub formă de bile. Acestea erau consumate de războinicii tribului pentru a avea mai multă energie în timpul luptelor.
Cafeaua îşi găseşte originea pe continentul african, într-o zonă a Etiopiei cunoscută sub numele de „Kaffa”, de unde s-a răspândit în Yemen, apoi în Arabia şi Egipt. Spre sfârşitul secolului al XIV-lea, societăţile care practicau comerţul au început să-şi dea seama de marele potenţial pe care îl reprezintă cafeaua şi au lansat-o cu succes în Europa.
Cafeaua a intrat în Europa prin portul Veneţia, unde aveau loc schimburile comerciale cu negustorii arabi. Băutura a devenit obişnuită în rândul populaţiei în momentul în care vânzătorii ambulanţi de limonadă au inclus-o în oferta lor ca substitut al băuturilor reci. De asemenea, mulţi negustori
europeni au început să bea cafea în călătoriile lor şi au adus acest obicei în Europa. Asemănările fonetice dintre cuvântul „cafea” şi echivalenţii săi europeni (în italiană „caffe”, în franceză „caffé”, „kaffee” în germană şi „coffee” în engleză), i-au determinat pe oameni să creadă că numele provine din numele provinciei etiopiene „Kaffa”. Însă o altă ipoteză a sugerat că acest cuvânt provine din arăbescul „quahwek”, care înseamnă „stimulent”.
În antichitate, proprietăţile stimulative ale cafelei au fost considerate de mulţi, generatoarele unui fel de extaz religios, iar cafeaua ca băutură şi-a câştigat o reputaţie mistică, învăluită în mister şi asociată cu preoţii şi doctorii.
Consumată cu moderaţie, cafeaua are efecte benefice pentru sănătate. Acţionează asupra tubului respirator, ajutând la mobilitatea muşchilor. Ca şi ceaiul chinezesc, ameliorează diferite afecţiuni respiratorii caracterizate de spasm bronşic (astmă bronşic, bronşite astmatiforme sau alte sindroame obstructive bronşice), relaxând musculatura bronhiilor şi permiţând pătrunderea aerului cu mai mare uşurinţă în alveolele pulmonare. Este de asemenea folosită şi împotriva durerilor de cap, pentru că dilată vasele de sânge, şi este folosită ca un medicament împotriva migrenelor. Cofeina este un bun diuretic
ce stimulează activitatea aparatului excretor şi elimină substanţele toxice din corp. Ea stimulează activitatea sistemului nervos central, acţionând asupra funcţiilor psihice şi senzoriale. Este energizantă, în special în momentele de surmenaj, de epuizare fizică şi intelectuală. Compuşii cafelei au un rol antioxidant, fiind capabili să contribuie la întârzierea procesului de îmbătrânire celulară, dar şi să reducă substanţial riscul apariţiei unor forme de cancer.
Se cunosc aproape 80 de soiuri de cafea, din care se cultivă în scopuri industriale următoarele patru tipuri: Arabica, Robusta, Liberica şi Maragogzpe.
La început cafeaua era consumată ca aliment şi nu ca băutură. Triburile est-africane măcinau boabele crude de cafea şi prin amestecarea cu grăsime animală obţineau o pastă pe care o modelau sub formă de bile. Acestea erau consumate de războinicii tribului pentru a avea mai multă energie în timpul luptelor.
Cafeaua îşi găseşte originea pe continentul african, într-o zonă a Etiopiei cunoscută sub numele de „Kaffa”, de unde s-a răspândit în Yemen, apoi în Arabia şi Egipt. Spre sfârşitul secolului al XIV-lea, societăţile care practicau comerţul au început să-şi dea seama de marele potenţial pe care îl reprezintă cafeaua şi au lansat-o cu succes în Europa.
Cafeaua a intrat în Europa prin portul Veneţia, unde aveau loc schimburile comerciale cu negustorii arabi. Băutura a devenit obişnuită în rândul populaţiei în momentul în care vânzătorii ambulanţi de limonadă au inclus-o în oferta lor ca substitut al băuturilor reci. De asemenea, mulţi negustori
europeni au început să bea cafea în călătoriile lor şi au adus acest obicei în Europa. Asemănările fonetice dintre cuvântul „cafea” şi echivalenţii săi europeni (în italiană „caffe”, în franceză „caffé”, „kaffee” în germană şi „coffee” în engleză), i-au determinat pe oameni să creadă că numele provine din numele provinciei etiopiene „Kaffa”. Însă o altă ipoteză a sugerat că acest cuvânt provine din arăbescul „quahwek”, care înseamnă „stimulent”.În antichitate, proprietăţile stimulative ale cafelei au fost considerate de mulţi, generatoarele unui fel de extaz religios, iar cafeaua ca băutură şi-a câştigat o reputaţie mistică, învăluită în mister şi asociată cu preoţii şi doctorii.
Consumată cu moderaţie, cafeaua are efecte benefice pentru sănătate. Acţionează asupra tubului respirator, ajutând la mobilitatea muşchilor. Ca şi ceaiul chinezesc, ameliorează diferite afecţiuni respiratorii caracterizate de spasm bronşic (astmă bronşic, bronşite astmatiforme sau alte sindroame obstructive bronşice), relaxând musculatura bronhiilor şi permiţând pătrunderea aerului cu mai mare uşurinţă în alveolele pulmonare. Este de asemenea folosită şi împotriva durerilor de cap, pentru că dilată vasele de sânge, şi este folosită ca un medicament împotriva migrenelor. Cofeina este un bun diuretic
ce stimulează activitatea aparatului excretor şi elimină substanţele toxice din corp. Ea stimulează activitatea sistemului nervos central, acţionând asupra funcţiilor psihice şi senzoriale. Este energizantă, în special în momentele de surmenaj, de epuizare fizică şi intelectuală. Compuşii cafelei au un rol antioxidant, fiind capabili să contribuie la întârzierea procesului de îmbătrânire celulară, dar şi să reducă substanţial riscul apariţiei unor forme de cancer.Se cunosc aproape 80 de soiuri de cafea, din care se cultivă în scopuri industriale următoarele patru tipuri: Arabica, Robusta, Liberica şi Maragogzpe.
Sursa: Connaisseur, nr. 15, aprilie 2004
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu