LUMEA LAPTELUI

Laptele este un aliment universal. În general, se bea lapte de vacă, de oaie şi de capră, dar nu numai. În deşertul arab se bea lapte de cămilă, în Asia Centrală – lapte de iapă, în Egipt – de bivoliţă, în Peru – de lamă, în ţările nordice – lapte de ren…
Proprietăţile curative ale laptelui sunt cunoscute din cele mai vechi timpuri: era recomandat, de exemplu, celor afectaţi de tuberculoză. Una dintre proteinele ce intră în compoziţia laptelui (globulina) are acţiune dezinfectantă (aşa-numitul „leac al bunicii” – spălarea ochilor cu lapte în caz de conjunctivită). O cană de lapte băută înainte de culcare reduce secreţiile gastrice şi are un efect calmant asupra întregului organism. După o activitate fizică intensă, medicii danezi recomandă un pahar de lapte degresat, simplu sau cu ciocolată. Proteinele şi hidranţii de carbon pe care le conţin aceste băuturi contribuie la creşterea masei musculare.Cosmetica de acasă – în Roma antică, laptele de măgăriţă era considerat foarte eficace în combaterea ridurilor. Pompeea, soţia lui Nero, se îmbăia în lapte, iar în timpul călătoriilor o însoţeau 500 de măgăriţe. Învăţatul Avicenna susţinea că laptele „scoate petele urâte de pe piele” şi că, dacă se bea lapte îndulcit, tenul devine mai luminos. Iată de ce măştile pentru ten se fac, şi astăzi, pe bază de lapte sau de smântână.
- dacă tenul vostru are porii măriţi, spălaţi-vă faţa, dimineaţa şi seara, cu lapte sau cu o soluţie de lapte diluat cu apă;
- în cazul arsurilor de soare, puneţi comprese cu lapte rece pe locurile înroşite;
- în caz de eczeme se recomandă spălături, înfăşurări şi comprese cu lapte;
- dacă la trezire observaţi că aveţi pleoapele umflate, este bine să puneţi pe ochii închişi mici tampoane de vată înmuiate în lapte rece – se ţin 5 minute;
- scăpaţi de pungile de sub ochi punând pe pomeţii obrajilor câteva cubuleţe de lapte îngheţat;
- pielea aspră a mâinilor devine catifelată dacă le spălaţi în fiecare seară cu lapte.

Cât lapte să bem? Laptele conţine aminoacizi importanţi. Necesarul zilnic de metionină, de exemplu, e acoperit de o jumătate de pahar de lapte. Conţine şi multe săruri minerale: unui adult i-ar fi suficient să bea 300 ml, iar unui copil, 0,5 l pe zi. E bogat şi în vitamine. Necesarul zilnic de vitamina A (1 mg) ar fi asigurat de 4 l de lapte (0,24 mg/l), iar pentru a acoperi necesarul de vitamina D, ar trebui să bem… o găleată plină (necesarul pe zi este de 25 mg, iar un litru conţine 1,5 mg). Vitamina C se descompune în timpul prelucrării termice. Într-o cantitate mai mare se găseşte vitamina B12 (7,5 mg la un necesar pe zi de un mg). Acesta este motivul pentru care s-a trecut la prepararea unui lapte specializat, cu diverse adaosuri de vitamine.
Bun şi consistent – prima expertiză a laptelui s-a făcut în Roma antică. La intrarea în oraş, străjerul introducea tăişul sabiei în bidonul cu lapte: dacă picăturile de lapte se scurgeau încet, însemna că laptele nu a fost îndoit cu apă. Ni s-a sugerat din copilărie că laptele este foarte bine asimilat în organism. Nu este întotdeauna aşa. Unii nu suportă deloc laptele, din care cauză nici nu le place. Dar, de fapt, ei nu-l consumă aşa cum ar trebui. Este bine de ştiut că laptele nu este o băutură, ci un fel de mâncare. De aceea nu trebuie să-l bem după o masă copioasă. Mai demult se spunea: „Să mâncăm nişte lapte”. Ajungând în stomac, sub acţiunea sucurilor gastrice acide, laptele se coagulează. Dacă stomacul este deja plin, laptele învăluie întreaga cantitate de alimente şi o izolează de sucurile gastrice. Astfel, mâncarea nu va putea fi digerată până când nu se digeră laptele. De aici şi senzaţia de greutate în stomac. Dar chiar această particularitate a laptelui ne salvează în cazul intoxicaţiilor: el învăluie alimentul alterat. Grăsimile din laptele de vacă devin în stomac lichide (ele se topesc la o temperatură de 280 C) şi de aceea se digeră mai uşor. Laptele de oaie este de 1,5 ori mai gras, acesta fiind motivul pentru care e digerat într-un timp mai lung. Cel mai uşor este asimilat laptele de capră, care are cele mai mici globule de grăsime.
După preferinţe – înainte de a fi comercializat, laptele este supus unei prelucrări minuţioase, cu scopul de a se distruge microorganismele. În funcţie de metodele de prelucrare, se obţin laptele pasteurizat şi cel sterilizat. Pasteurizarea poate fi de lungă durată (1/2 oră la 630 C), de scurtă durată (15 – 30 de secunde la 720 C) şi instantanee (la 850 C). Laptele sterilizat se prelucrează la o temperatură de 104 – 1200 C sau chiar 1400 C (prelucrare cu ultrasunete). La o astfel de prelucrare se păstrează vitaminele din lapte, de aceea este preferată. Dar, cu cât temperatura e mai ridicată, cu atât rămân cantităţi mai mici de calciu, proteine (albumină, globulină), se pierde „capacitatea laptelui de a se închega” (transformarea în brânzeturi).