Busuiocul (Ocimum basilicum)

Busuioc din gradina mea cu plante aromatice

Origine: busuiocul este originar din subcontinentul indian, dar a fost cultivat şi în Italia în timpul Imperiului Roman. Busuiocul creşte atât la latitudinile tropicale cât şi la cele temperate. Cu cât se bucură mai mult de soare, cu atât aroma sa este mai puternică.
Proprietăţi: busuiocul este o plantă anuală, cu frunze mari, ovale, de un verde închis. La sfârşitul verii, planta are flori albe, rozalii sau liliachii, formând o inflorescenţă. Busuiocul creşte până la 50 cm înălţime. Mirosul şi gustul se datorează mult uleiurilor esenţiale pe care le conţine. Cel mai bun sezon pentru recoltare este înainte ca planta să înflorească. Busuiocul este sensibil la frig, deci nu trebuie plantat prea devreme.
Uz medicinal: busuiocul are efecte sedative. Infuzia de busuioc ajută la procesul de transpiraţie sau la eliminarea mucusului, în anotimpul rece. Busuiocul calmează tulburările de stomac, balonarea şi anorexia, şi stimulează producţia lactică a tinerelor mame. Este considerat un antidepresiv.
Ştiaţi că…? Numele de „basil”, denumire engleză, vine din greceşte (în româneşte, busuioc vine din bulgărescul – „bosilek”), însemnând „regal”. În India, busuiocul este considerat o plantă sfântă, folosită în ceremoniile religioase. Planta a fost adusă în Europa de Carol cel Mare, fiind cultivată ca iarbă medicinală în grădinile de pe lângă mănăstiri.
Aromă: gustul busuiocului este aromat, dulce şi piperat în mod plăcut. El împrumută mâncării o aromă proaspătă.
Întrebuinţare: frunzele de busuioc sunt folosite astăzi în mai toate bucătăriile lumii, dar italienii par să-i fie cei mai devotaţi, busuiocul fiind un condiment clasic în bucătăria italienească. Pesto, insalada caprese şi pizza margherita nu sunt preparate ca la carte fără acest ingredient. Busuiocul se pune în salate, mâncăruri de legume şi sosuri. Adăugaţi busuiocul doar cu puţin înainte de a fi gata mâncarea pentru că altfel îşi va pierde aroma.
Păstrare: este bine să cumpăraţi busuioc proaspăt cu rădăcini pentru că are o aromă mai puternică şi durează mai mult. Busuiocul uscat are o aromă mai puţin intensă şi mai aspră. Dacă se păstrează într-un recipient bine închis, etanş, într-un loc întunecos şi rece, durează mai mult. Busuiocul proaspăt poate fi tăiat fin, amestecat cu puţină apă şi îngheţat sub formă de cuburi de gheaţă, pentru a putea fi pus la mâncare pe timp de iarnă.