Laptele este un aliment universal. În general, se bea lapte de vacă, de oaie şi de capră, dar nu numai. În deşertul arab se bea lapte de cămilă, în Asia Centrală – lapte de iapă, în Egipt – de bivoliţă, în Peru – de lamă, în ţările nordice – lapte de ren…
Proprietăţile curative ale laptelui sunt cunoscute din cele mai vechi timpuri: era recomandat, de exemplu, celor afectaţi de tuberculoză. Una dintre proteinele ce intră în compoziţia laptelui (globulina) are acţiune dezinfectantă (aşa-numitul „leac al bunicii” – spălarea ochilor cu lapte în caz de conjunctivită). O cană de lapte băută înainte de culcare reduce secreţiile gastrice şi are un efect calmant asupra întregului organism. După o activitate fizică intensă, medicii danezi recomandă un pahar de lapte degresat, simplu sau cu ciocolată. Proteinele şi hidranţii de carbon pe care le conţin aceste băuturi contribuie la creşterea masei musculare.
Cosmetica de acasă – în Roma antică, laptele de măgăriţă era considerat foarte eficace în combaterea ridurilor. Pompeea, soţia lui Nero, se îmbăia în lapte, iar în timpul călătoriilor o însoţeau 500 de măgăriţe. Învăţatul Avicenna susţinea că laptele „scoate petele urâte de pe piele” şi că, dacă se bea lapte îndulcit, tenul devine mai luminos. Iată de ce măştile pentru ten se fac, şi astăzi, pe bază de lapte sau de smântână.
- dacă tenul vostru are porii măriţi, spălaţi-vă faţa, dimineaţa şi seara, cu lapte sau cu o soluţie de lapte diluat cu apă;
- în cazul arsurilor de soare, puneţi comprese cu lapte rece pe locurile înroşite;
- în caz de eczeme se recomandă spălături, înfăşurări şi comprese cu lapte;
- dacă la trezire observaţi că aveţi pleoapele umflate, este bine să puneţi pe ochii închişi mici tampoane de vată înmuiate în lapte rece – se ţin 5 minute;
- scăpaţi de pungile de sub ochi punând pe pomeţii obrajilor câteva cubuleţe de lapte îngheţat;
- pielea aspră a mâinilor devine catifelată dacă le spălaţi în fiecare seară cu lapte.
Cât lapte să bem? Laptele conţine aminoacizi importanţi. Necesarul zilnic de metionină, de exemplu, e acoperit de o jumătate de pahar de lapte. Conţine şi multe săruri minerale: unui adult i-ar fi suficient să bea 300 ml, iar unui copil, 0,5 l pe zi. E bogat şi în vitamine. Necesarul zilnic de vitamina A (1 mg) ar fi asigurat de 4 l de lapte (0,24 mg/l), iar pentru a acoperi necesarul de vitamina D, ar trebui să bem… o găleată plină (necesarul pe zi este de 25 mg, iar un litru conţine 1,5 mg). Vitamina C se descompune în timpul prelucrării termice. Într-o cantitate mai mare se găseşte vitamina B12 (7,5 mg la un necesar pe zi de un mg). Acesta este motivul pentru care s-a trecut la prepararea unui lapte specializat, cu diverse adaosuri de vitamine.
Bun şi consistent – prima expertiză a laptelui s-a făcut în Roma antică. La intrarea în oraş, străjerul introducea tăişul sabiei în bidonul cu lapte: dacă picăturile de lapte se scurgeau încet, însemna că laptele nu a fost îndoit cu apă. Ni s-a sugerat din copilărie că laptele este foarte bine asimilat în organism. Nu este întotdeauna aşa. Unii nu suportă deloc laptele, din care cauză nici nu le place. Dar, de fapt, ei nu-l consumă aşa cum ar trebui. Este bine de ştiut că laptele nu este o băutură, ci un fel de mâncare. De aceea nu trebuie să-l bem după o masă copioasă. Mai demult se spunea: „Să mâncăm nişte lapte”. Ajungând în stomac, sub acţiunea sucurilor gastrice acide, laptele se coagulează. Dacă stomacul este deja plin, laptele învăluie întreaga cantitate de alimente şi o izolează de sucurile gastrice. Astfel, mâncarea nu va putea fi digerată până când nu se digeră laptele. De aici şi senzaţia de greutate în stomac. Dar chiar această particularitate a laptelui ne salvează în cazul intoxicaţiilor: el învăluie alimentul alterat. Grăsimile din laptele de vacă devin în stomac lichide (ele se topesc la o temperatură de 280 C) şi de aceea se digeră mai uşor. Laptele de oaie este de 1,5 ori mai gras, acesta fiind motivul pentru care e digerat într-un timp mai lung. Cel mai uşor este asimilat laptele de capră, care are cele mai mici globule de grăsime.
După preferinţe – înainte de a fi comercializat, laptele este supus unei prelucrări minuţioase, cu scopul de a se distruge microorganismele. În funcţie de metodele de prelucrare, se obţin laptele pasteurizat şi cel sterilizat. Pasteurizarea poate fi de lungă durată (1/2 oră la 630 C), de scurtă durată (15 – 30 de secunde la 720 C) şi instantanee (la 850 C). Laptele sterilizat se prelucrează la o temperatură de 104 – 1200 C sau chiar 1400 C (prelucrare cu ultrasunete). La o astfel de prelucrare se păstrează vitaminele din lapte, de aceea este preferată. Dar, cu cât temperatura e mai ridicată, cu atât rămân cantităţi mai mici de calciu, proteine (albumină, globulină), se pierde „capacitatea laptelui de a se închega” (transformarea în brânzeturi).
Bananele sunt digerate uşor de oricine şi plac majorităţii oamenilor; în plus, conţin mai mult potasiu decât oricare fruct. Şi, de obicei, sunt relativ ieftine! 
Se aleg bananele de culoare galben aprins, cu vârfurile colorate în verde. 
Pipăiţi fructele ca să vă asiguraţi că sunt ferme şi coapte. 
Evitaţi fructele cu coaja zgâriată, despicată sau pătată sau cele cu miros puternic; sunt, cel mai probabil, prea coapte.
Aceste fursecuri cu migdale sunt uimitor de gustoase şi uşoare şi se potrivesc de minune la ceaiul sau cafeaua de după-masă.
Mod de preparare:
Se continuă baterea şi se adaugă treptat zahărul şi sucul de lămâie. Se preîncălzeşte cuptorul şi se unge tava cu unt. Se amestecă migdalele cu scorţişoara, 
praful de cacao şi esenţa de migdale, 
apoi se înglobează treptat cu o lingură în albuşurile bătute.
Aluatul cu migdale se aşează în tavă cu o lingură. După fiecare folosire lingura se scufundă în apă călduţă, pentru ca aluatul să nu se lipească. Se formează grămăjoare mici, lăsând distanţă între ele. 
Se bagă tava în cuptorul cald şi se coace timp de aproximativ 20 de minute, până când aluatul se solidifică. Se scot fursecurile cu precauţie din tavă, cu un cuţit cu lama lată, apoi se lasă la răcit pe un grilaj.
Fursecurile pot fi puse în cutie abia după ce s-au răcit complet, deoarece astfel rămân proaspete şi nu se înmoaie.
Ingrediente:
Mod de preparare:
ouăle tari feliate, caşcavalul ras, frunzele de salată, ardeiul gras tăiat felii,
castraveţii curăţaţi de coajă şi tocaţi beţişoare
şi mărarul. 
Pentru sos se omogenizează muştarul cu uleiul turnat puţin câte puţin, sucul de lămâie, apa, sarea şi piperul după gust. 
Se toarnă sosul peste salată şi se serveşte. 
Am primit Leapşa de la Gingăşia! Pupici!
Ingrediente:
Mod de preparare:
În partea mai îngustă, vei pune jumătăţi de pişcoturi. Aşezi pişcoturile şi pe margini, până acoperi cu ele întreaga formă. Pentru cremă, freci bine untul cu zahărul. 
Adaugi câte un gălbenuş şi, după fiecare ou, 
freci bine câteva minute, până se omogenizează toată compoziţia. Pui cacao amestecată 
cu lapte, zahărul vanilat, romul
şi albuşurile bătute spumă tare
şi amesteci uşor toată compoziţia, până se încorporează. Torni crema peste pişcoturi, până le acoperă integral.
Tai vârfurile pişcoturilor pentru a egaliza compoziţia. Presari apoi peste cremă restul de pişcoturi, fărâmiţate.
Dai la rece pentru două ore şi-l serveşti ornat cu frişcă şi alune. 
Ingrediente:
Mod de preparare:
Pieptul de pui se spală şi se toacă cubuleţe, apoi se condimentează cu curry, sare, piper, coriandru şi se lasă la macerat jumătate de oră. Se căleşte ceapa cu pieptul de pui, 
se adaugă treptat ciupercile, roşiile şi porumbul, se condimentează cu puţină sare şi se lasă pe foc până se pătrunde puiul. La final se adaugă mărarul şi pătrunjelul tocate mărunt. 
În trecut, doar cei aleşi de zei aveau privilegiul să guste din ciocolata cu savoarea paradisului, plină de har şi aducătoare de înţelepciune. Astăzi vedem cum oameni de tot felul cheamă în ajutor magia ciocolatei, ca să semnifice şi să comunice semenilor lor bucuria, succesul, iubirea, frustrarea, seducţia, tentaţia, vanitatea, copilăria, forţa, dorinţa, răsfăţul, opulenţa, consolarea, luxul, slăbiciunea şi plăcerea. 
Ingrediente:
Adaugi oul bătut separat cu scorţişoara şi zahărul vanilat. 
Amesteci bine până la omogenizarea completă. Rupi ciocolată bucăţele şi o adaugi în aluat. 
Modelezi biscuiţii din aluat şi îi coci într-o tavă unsă. 
Îi scoţi din tavă după ce se răcesc. 
Sunt excelenţi la mic-dejun sau cină, alături de un pahar cu lapte sau o cană cu ceai.
